Lasa-ma sa exist. . .Lasa-ma sa fiu eu !
Viata este o ciudata comedie ,care amesteca impreuna si bune si rele, punand lacrimi langa zambet si zambet langa plans. . .
Dar nu intotdeauna aceste combinari sunt reusite !
Simt o deosebita nevoie sa vorbesc despre dragoste acum, iar faptul ca nu pot ma face sa ma simt ca intr-o inchisoare... o inchisoare asufletului... As vrea sa tip, sa sar, sa exclam, sa rad, sa alerg, safac lucruri prostesti... Dar nu pot. Nu pot sa descriu ceea ce nu mai simt, pentru ca amintirea a ce am simtit nu se compara cu intensitatea trairilor mele de"atunci" - un "atunci" ce pare acum, si poate chiar e,atat de departe. Nu pot sa scriu o carte de teorie, cand eu nu imi mai amintesc practica.
Si totusi, ce e dragostea? Ce alegi din ea? E ca atunci cand inveti sa traiesti cu celalalt cu calitatile si defectele sale, cu tot ce aduce dupa el, chiar si bunica batrana sau pornirile ciudate. . .
Sau atunci cand iubesti neconditionat persoana aia, chiar daca stii ca nu o vei putea avea niciodata, fizic, fiind indepartati de bariere sociale, morale, dedistanta dintre voi, dar spiritual ramane a ta mereu, orice s-ar intampla, si te detesti ca nu ai avut curajul sa dai totul la o parte pentru ea, cum spunea aceeasi autoare in "O iubeam"... Sau poate ca stii ca iubesti atunci cand in ochii persoanei de langa tine iti regasesti dorinta de a trai si stii ca fiecare zi petrecuta impreuna . . .
Vezi tu, mii de scriitori au incercat milenii intregi sa descrie iubirea, insa fiecare o vede altfel. Totusi, ea exista in noi, in diferite feluri. Si, vezi tu, tot ce am scris, am scris degeaba. Si mii de alti oameni vor incerca sa exprime aceasta"perfectiune" imperfecta. Te contrazici pe tine insuti, esti revoltat,
esti confuz, poate disperat, insa nu vei stii niciodata ce e cu adevarat. Doar incearca sa simti, te rog. Si bucura-te de ce ai acum,pentru ca maine lumea ta s-ar putea prabusi. Iubeste-l mult si tine-l de mana, saruta-l si spune-i ca-l iubesti, cerceteaza-i inima si ochii si invata sa ierti, pentru ca daca maine nu va mai fi aici, vei vrea momentele alea inapoi, vei iubi fiecare secunda din amintirile voastre,dar te vei prabusi.. .
Si totusi, vreau sa cred ca acum, pentru mine si mai ales la 15 ani,iubirea e ca dependenta de Cola: simti nevoia sa bei, nu mai vrei, te abtii, nu ai ce face, dar organismul tau cere. Tu incepi sa bei Nestea in loc si ajunge sa iti placa mai mult decat cola, insa devine tot un drog....
. . .
Fara final !
