O sclipire de..primavara !

O sclipire de foc se zarea in departare.

O departare lunga si amara,dincolo de apa si uscat,dincolo de tot,aproape de stele..de acele stele rebele ce stralucesc pe cerul persan si infinit.

Mi'as fi dorit sa vad totul de aproape, sa privesc cum lumina atinge pamantul in intunericul ce ma afundam pas cu pas..

M'as fi intors. . .in cautare unei oaze de lumina,dar ar fi fost in zadar..fiecare pas pe care il faceam ,imi afunda privirea in sclipiri de intuneric.

Nimic nu mai avea limite.Inima imi sarea din piept involuntar.

Mi'as fi dorit o ploaie de vara in care sa ma regasesc clipa cu clipa. . .dar am preferat sa trec odata cu primavara asta capricioasa,in cele din urma..Noptile de martie ma linistesc fara ca eu sa dobandesc intelegerea lucrurulor ce mi se petrec.

Ador sclipirea din zarea indepartata ce'mi hipnotiza privirea si ma facea alt om,intr'o alta lume..

Ador aleea salcamilor primavara,cand adierea vantului imi rasfata parul cazut peste umerii goi.

Ador sa cresc odata cu iarba sau chiar in locul ei. . .

Ador primavara !

E deajuns o singura privire pentru a aprinde flacarile inimii,astfel incat nici cea mai aspra ploaie de primavara,nu o poate stinge !